Lemnul de foc încălzește bine doar când este uscat, adică are o umiditate de cel mult 20%. Lemnul proaspăt tăiat conține de două până la trei ori mai multă apă, iar o parte importantă din căldură se pierde pentru evaporarea ei. Specia contează mai ales prin densitate, însă umiditatea face diferența cea mai mare între un foc bun și unul care fumegă.
De ce contează umiditatea lemnului de foc?
Umiditatea contează pentru că apa din lemn trebuie evaporată înainte ca lemnul să ardă, iar această energie nu mai ajunge în cameră. Lemnul proaspăt tăiat are în jur de 40–60% apă, în timp ce lemnul bine uscat în aer liber ajunge la 15–20%.
Un kilogram de lemn uscat produce aproximativ 4 kWh de căldură, iar unul umed abia jumătate. Pe lângă randamentul scăzut, lemnul ud arde cu flacără mică, face mult fum și depune gudron și funingine în coș, ceea ce crește riscul de incendiu la coș și obligă la curățări mai dese. Umezeala din lemnele ținute în casă poate contribui și la umezeala și mucegaiul din locuință.
Ce specii de lemn sunt potrivite pentru foc?
Pentru încălzire sunt preferate speciile cu lemn dens, precum fagul, carpenul, stejarul și salcâmul, care ard mult și lasă jar durabil. Rășinoasele se aprind ușor și ard repede, fiind utile mai ales pentru pornirea focului.
| Specie | Densitate | Timp orientativ de uscare | Comportament la ardere |
|---|---|---|---|
| Fag, carpen | Mare | 1–2 ani | Flacără constantă, jar bun |
| Stejar | Mare | 2 ani sau mai mult | Ardere lungă, se aprinde greu |
| Salcâm | Mare | 1–2 ani | Căldură puternică, poate pocni |
| Mesteacăn, tei, plop | Mică spre medie | 6–12 luni | Se aprinde ușor, arde repede |
| Brad, molid, pin | Mică | 6–12 luni | Flacără vie, multe scântei |
La aceeași umiditate, un kilogram de lemn dă cam aceeași căldură indiferent de specie. Diferența vine din volum: un ster de fag cântărește mult mai mult decât un ster de brad și, prin urmare, încălzește mai mult timp.
Cât se usucă lemnul de foc?
Lemnul de foc despicat și stivuit corect se usucă în 6–12 luni la speciile moi și în 1–2 ani la speciile tari. Lemnul lăsat în bușteni întregi se usucă mult mai încet, pentru că apa iese în principal prin capete și prin fețele despicate.
Uscarea este cea mai rapidă primăvara și vara, când aerul este cald și vântul bate. Lemnul cumpărat toamna drept „uscat” și tăiat în aceeași iarnă are rareori umiditatea potrivită.
Cum se recunoaște lemnul uscat?
- Capetele: sunt mai închise la culoare și prezintă crăpături radiale.
- Sunetul: două bucăți lovite între ele sună clar și sec, nu înfundat.
- Greutatea: bucata este vizibil mai ușoară decât una proaspătă de aceeași mărime.
- Coaja: se desprinde ușor la multe specii.
- Umidometrul: un aparat simplu, înfipt în fața proaspăt despicată, arată direct procentul; sub 20% lemnul este bun de ars.
Cum se depozitează corect lemnele de foc?
Lemnele se depozitează despicate, stivuite deasupra solului, acoperite doar sus și lăsate deschise lateral, ca aerul să circule printre bucăți.
- Stiva se așază pe paleți sau pe grinzi, la cel puțin 10 cm de pământ.
- Între stivă și peretele casei se lasă un spațiu de aer de câțiva centimetri.
- Acoperișul sau prelata acoperă doar partea de sus; o prelată trasă până la pământ ține umezeala înăuntru.
- Locul cel mai bun este însorit și bătut de vânt.
- În casă se aduce cantitatea pentru câteva zile, ca lemnul să ajungă la temperatura camerei.
Ce nu se pune pe foc în sobă sau în șemineu?
În sobă sau în șemineu nu se ard lemnul vopsit, lăcuit sau tratat, plăcile aglomerate, PAL-ul, plasticul și deșeurile menajere. La ardere, aceste materiale degajă substanțe toxice și depun reziduuri corozive în coș.
Coșul de fum se verifică și se curăță periodic, de regulă înaintea fiecărui sezon rece, iar intervenția se face de personal specializat. Un foc bine întreținut, cu lemn uscat, completează măsurile prezentate în articolul despre economia de apă și energie din gospodărie și pregătirile din lista pentru sezonul rece în grădină.
